Scrisoarea unei femei trezite...

 “Dragul meu,

Iubirea nu este despre a ne lega, ci despre a fi… împreună în starea de prezență. Mă simt atât de liberă în interiorul meu, încât nimeni nu mă poate face să mă simt legată.

Eu nu pot fi dominată, pentru că nu am stăpân. Dragostea mea nu e o cușcă, ci o cupă cu nectar care te îndeamnă să o guști și să o savurezi. Iar dacă nu o poți prețui, s-ar putea să nu mai poți ajunge la ea.

Nu am nevoie de un prinț care să mă salveze, întrucât am suficientă grijă de mine și mă onorez pentru ceea ce sunt.

Chiar dacă mulți nu au ochi să mă vadă, eu mi-am deschis ochii, văd și știu ce e înăuntrul meu.

Nu am ce să fac cu orgoliul tău, iar dacă nu poți renunța la el, te rog, renunță și la mine. Nu vreau cavaleri cu armură de bărbat dur și nici bărbați-cocoși care nu au mai mult în ei decât penele.

Nu voi cădea disperată la picioarele tale și nici nu te voi implora vreodată să mă salvezi. Sunt aici, întreagă și liberă…și nimeni nu mă poate salva de mine însămi.

Nu, nu mor după tine și da, pot trăi și fără tine dacă Viața îmi va arăta că e nevoie. Am învățat să fac deosebirea între dragostea adevărată și dependență. Iar dacă vrei să te simți important prin dependența unei femei de tine, atunci nu cauți unde trebuie.

Nu îți voi hrăni iluziile de importanță și nici nu te voi manipula cu senzualitatea feminină. Nu am nimic de ascuns, pentru că am făcut cunoștință cu adevărata feminitate.

Nu te pot abandona întrucât nu îmi aparții. Dar te pot iubi și asta e tot ce poți să faci pentru mine.

Nu te pot respinge, singurul care te respinge e propriul tău zid de apărare, dincolo de care ți-e teamă să privești. Dar dacă totuși alegi să privești peste zid, mă vei vedea acolo, încurajându-te să-l depășești.

Pentru mine o relație nu e un troc, ci o continuă împărtășire a cine suntem. În lumea mea nu poți intra dacă nu renunți la cine crezi că ești.

În timp ce tu mă dezbraci cu privirea, eu îți dezbrac sufletul de măști. În ochii mei nu te mai poți ascunde de nimic. S-ar putea să nu-ți placă și să fugi înapoi la femeile care te mint frumos, dar lumile noastre nu se vor putea întâlni fără onestitate totală.

Nu mă pune pe un piedestal, locul meu nu e nici mai sus, nici mai jos, ci în inima ta. Nu încerca să mă domini, căci nu mai sunt sclava fricilor mele.

Mi-am văzut umbrele de atâtea ori, încât nu mă mai sperie umbrele altora. Dar dacă și tu fugi de umbra ta negând-o, te rog, fugi și de mine.

ANCORA MEA E INTUIȚIA. DACĂ NU AI ÎNCREDERE ÎN INTUIȚIA MEA, EU DE CE AȘ AVEA ÎNCREDERE ÎN RAȚIUNEA TA ?

Nu am nevoie de un bărbat perfect, ci de un bărbat conștient de el însuși, care își asumă cine este. Iubesc și „imperfecțiunile”, dar asta nu înseamnă că viața lângă mine va fi comodă sau că vei fi scutit de provocări. Ca bărbat autentic, ai datoria să devii cea mai bună versiune a ta, iar eu sunt aici să te susțin.

Căci ceea ce putem crea împreună e mai presus de mine, mai presus de tine, e dincolo de noi. Și din noi doi, ceva frumos și înălțător se poate naște.

Iar dacă simți că vrei să creăm împreună, ești binevenit în lumea mea.

Cu drag,

O femeie trezită..”