Scrisoarea unei femei trezite...
“Dragul meu, Iubirea nu este despre a ne lega, ci despre a fi… împreună în starea de prezență. Mă simt atât de liberă în interiorul meu, încât nimeni nu mă poate face să mă simt legată. Eu nu pot fi dominată, pentru că nu am stăpân. Dragostea mea nu e o cușcă, ci o cupă cu nectar care te îndeamnă să o guști și să o savurezi. Iar dacă nu o poți prețui, s-ar putea să nu mai poți ajunge la ea. Nu am nevoie de un prinț care să mă salveze, întrucât am suficientă grijă de mine și mă onorez pentru ceea ce sunt. Chiar dacă mulți nu au ochi să mă vadă, eu mi-am deschis ochii, văd și știu ce e înăuntrul meu. Nu am ce să fac cu orgoliul tău, iar dacă nu poți renunța la el, te rog, renunță și la mine. Nu vreau cavaleri cu armură de bărbat dur și nici bărbați-cocoși care nu au mai mult în ei decât penele. Nu voi cădea disperată la picioarele tale și nici nu te voi implora vreodată să mă salvezi. Sunt aici, întreagă și liberă…și nimeni nu mă poate salva de mine însămi. Nu, nu mor după tine și da,