Despre cum am ajuns să pun izolație

 

Casa din Sâncrai 

Casa de la Mărășești 

Când ne-am mutat aici, la țară, am considerat că din vânzarea casei anterioare ne-au rămas suficienți bani ca să ne renovăm curtea și casa, fix cum vrem noi. Aveam un plan cu tot ce vrem să facem, așa că am găsit o echipă locală de muncitori în construcții și s-au apucat de lucru băieții.

Au ridicat o pivniță și două camere deasupra ei, totul alipit de partea veche, astfel constituind și un puternic sprijin în caz că ar fi vrut vreodată să o ia la vale (construcția veche).

Cosmin se îngrijea să le aducă materiale și să nu le lipsească nimic pe șantier, iar eu făceam pe femeia: "mai dorește cineva suc? Cafea? Apă minerală?" Nah, din astea.
Am gătit de câteva ori pentru ei, dar erau obișnuiți să-și aducă meniul zilei, astfel că am renunțat repede la partea asta.

Ajung ei și la interioare și, la un moment dat, socotim cu Cosmin să ne facem o idee cât costă interiorul și am rămas cu gura căscată. Dar na, la cât mă pricep eu la din astea, îmi ziceam în gând, e bine că se face. Eu, oricum habar n-am de din astea. 🤷🏻‍♀️ și mi-am văzut de grădina și oalele și copiii mei.
În scurt timp, ne lovește realitatea financiară. Se termină banii și noi mai aveam atât de mult de lucru la casă...

Păăăi, prinsesem și noi perioada cu covidul, când lumea nu prea avea voie să umble, astfel că toată lumea se apucase de construit.
Pe cuvânt, de câte ori am fost atunci cu Cosmin la Dedeman, parcarea lor era plină de mașini și erau cozi la toate casele de marcat. Am zis atunci că nu doar noi am avut inspirația să construim și am dat așa un high-five imaginar cu toată lumea constructoare, ca noi 😄😁

Ceea ce nu știam, că pe mine mă interesa să-mi pun covoare și perdeluțe, era că, în plin boom al construcțiilor și covidului, se scumpiseră TOATE materialele de construcții.
Bolțarii care îi cumpărasem pentru casă erau acum 7 lei bucata, când cu câteva săptămâni înainte încă erau 4,5 - 5 lei. 🤯

Se scumpise și cărămida și cimentul, izolația și adezivul, până și cuiele și șuruburile erau aproape dublu ca preț. 🤦🏻‍♀️
Și toate astea le aflam, când am realizat că trebuie să ne oprim cu echipa, că altfel, în curând nu vom mai avea bani să achităm lucrările.

Cu banii rămași a cumpărat Cosmin materia primă pentru izolație și le-am lăsat pentru când ajungeam la faza respectivă, cu gândul că facem noi cumva.
Deocamdată aveam de terminat interiorul la a doua cameră nou ridicată și bucătăria și baia. Deci era de lucru.

Și se apucă omul meu de șlefuit tavanul, îmbinările de la rigipsul de pe tavan și să dăm cu lavabilă. Atunci m-am întâlnit cu mașina de șlefuit. Când am văzut că a obosit, m-am suit eu pe scară și m-am "distrat".

Aaaapăi e tare distractiv să faci asta, mă gândeam 🤦🏻‍♀️😄 ți se rup mâinile aci agățate de tavan, în timp ce trebuie să apeși cât de cât și mașina aia de șlefuit să-și facă treaba.

Cu chiu, cu vai, cu schimb, cu pauze și toate cele, ne-am ocupat și de bucătărie și de cameră. Și era timpul trafaletului! 🎉👏

Asta a mers repede, un-doi am dat două straturi, singură, că tare îmi place să "zugrăvesc" 😄

Trebuie să spun că atunci când ne-am mutat, aveam două camere disponibile și o cămară, din care a făcut Cosmin baie, cu altă echipă de muncitori.

Baia din cămară 🤭

Casa e din pământ, tencuiala ei, la fel și peste era dat cu var. Așa cum se făcea pe vremuri.
A durat câteva luni atunci până am tot reparat (cârpit) pereții, adică tencuiala și am zugrăvit peste tot.
A spus atunci Cosmin că asta trebuie trasă jos toată (tencuiala) și retencuit, altfel nu o să țină.
Mă gândeam că asta o s-o facă niște bărbați care se pricep și nu-mi bat eu capul cu asta 😄🤪 cum îți dă viața peste bot dom'le!

Deci, am reparat atunci ici colo, cât să fie curat și frumos.
Evident că peste iarnă, s-a dus tot și a început să cadă tencuiala pe lângă ce am reparat noi.
În baie, se făcea baie, se udau parțial, pe lângă vană pereții și până în primăvară venea totul jos, doar să atingi cu degetul. Astfel că era tot mai evident că avusese dreptate Cosmin.
Doar că eram ocupați cu partea nouă a casei acum. Și banii erau, cum spuneam, pe terminate. 🤦🏻‍♀️
Cosmin s-a angajat în oraș și eu am rămas să văd de copii, animale, curte, grădină și să-l aștept să vină de la lucru să facă "munca de bărbat".
Venea săracu obosit și se apuca de una alta, dar ce spor să ai singur?
Anul trecut a izolat o parte din casă și a rămas totul așa că n-a mai putut. Nici fizic, nici psihic.

Ne-am certat, că nu se mișcă lucrurile, că am cheltuit aiurea banii (deși toți au fost investiți aici, dar cu mintea de acum aș fi prioritizat casa) am plâns mult că am ajuns aici. Pentru mine era totul fatal. Eram la capăt de tot: bani, nervi, singură și mă simțeam neputincioasă și mai ales copleșită de toate.
Casa neterminată, bani insuficienți, mână de lucru prea puțină, eram gata. Habar nu am cum o s-o scoatem la capăt.

Am plâns eu cât am plâns, până când am zis că ajunge. Pot și eu să învăț să fac ce trebuie făcut.
Și având în vedere că ajunsesem acum la proiectul cu baia și bucătăria o pregăteam să punem gresie, i-am zis lui Cosmin să-mi arate cum se tencuiesc pereții, cum se prepară materialul și să mă lase pe mine să încerc.
În curând lucram pe două fronturi: el își făcea material pentru gresie, eu pt pereți. Și cu muzica dată tare, că altfel mă apucau iar gândurile și plânsul și mila de mine că unde am ajuns, am lucrat până n-am mai putut ține gletiera și mistria în mâini.
Și a doua zi, o luam de capăt.

Dimineață, făceam de mâncare, dădeam de mâncare la animale, făceam lecții cu copiii și după-masă tencuiam.


Și uite așa am terminat baia și bucătăria deodată, chiar înainte de Crăciun.

Ne-am mutat într-una din camerele noi și rămăsese holul și camera din partea veche a casei pentru anul următor. Și izolația. Și terasa 🙉😄

Astfel că la începutul anului, ne-am apucat de cameră, de dat jos tencuiala veche, deja aveam experiență în demolări și a rămas așa, că ne-am mutat afară, la animale și grădină. Și acolo era de lucru.

Cum s-au domolit un pic și căldurile, ne-am apucat de izolație. Cosmin pusese izolație deja pe partea nouă a casei, dar eu eram nerăbdătoare să ne apucam de fațadă. Arăta ca după război casa 🤦🏻‍♀️😂

Acum știu că a preferat să pună izolație acolo unde era drept peretele și nu în față, unde erau atâtea detalii de corectat, că am muncit câteva săptămâni numai la partea cu terasa. Plinte decorative, turnate în ciment, rupte, deformate, niște coloane decorative, care întrerupeau colțurile peretelui pe care era ușa și boltele de deasupra ușii și a două dintre geamuri.
Boltele mi-au dat de lucru 🤦🏻‍♀️🙉

Pleca omul meu, de dimineață la lucru, îmi făceam activitatea pe Facebook, pentru că psihologia/consilierea e "veața me", pasiunea mea și mă apucam să-mi fac adeziv în roabă și puneam izolație până pe la amiază, când trebuia să fac ceva de mâncare, că și aia trebuia să o facă cineva. 🙄
Noroc că era vacanță și nu a trebuit să-mi fac multe griji pentru teme și lecții cu copiii. (Ei sunt în homeschooling)

Am zis că plec de acasă, de mai multe ori 😂
Dar le-am făcut cumva, am tras și plasa peste ele deja, mai rămâne mâna a doua (și a treia?) de adeziv peste și gata, e la gri casa.

Acum lucrăm încă la izolație, dar odată trecuți de partea din față, avem "drum drept" și va merge totul strună.

Dar am vrut să spun cu toate astea că până la urmă puterea e în interior. Și ai două opțiuni: te plângi și te vaiți că nu are cine să te ajute și mereu aștepți să facă altul treaba ori sufleci mânecile și înveți să-ți faci și aia e.

Eu le-am făcut pe amândouă. Am tot plâns până m-am săturat. Și când m-am săturat, m-am apucat de muncă.

Mai zâmbesc pe sub mustață când mă văd vecinii și se miră de mine că eu lucrez la casă.
"Asta e muncă de bărbat!" Mi se spunea des.
Ridicam din umeri și dădeam o mână de material 🤷🏻‍♀️ acuma e și de femeie 😄
Dar s-au obișnuit și ei repede cu mine, că mă bag la orice muncă "de bărbat" 😄

Astfel că nu e de mirare dacă mă vezi săpând un șanț, turnând beton, cot la cot cu bărbații, tencuind sau punând izolație.  Ce trebuie făcut, trebuie făcut. Nu vine nimeni să ți le facă.
Cum spune și soacră-mea: dragă, nevoia te-nvață!
Adevăr grăiește! 😄