Tãrâmul meu

  Opusul iubirii nu este ura. Opusul iubirii este indiferența. Indiferența față de partener, indiferent de motive, doare. Otrăvește și ucide. Ea Ucide dragostea, care este liantul dintre cei doi. Partenerul lipsit de afecțiune și atenție ajunge să creadă că e ceva în neregulă cu el, că trebuie să schimbe felul în care face lucrurile, felul în care le vede și că trebuie să fie mai bun pentru a lupta pentru atenția și afecțiunea celuilalt. Ajunge să creadă că nu e suficient de bun pentru a fi iubit, pentru a fi ascultat. Ajunge să se învinovățească pentru lucrurile care le simte. Și termină prin a avea resentimente față de partenerul indiferent. Iubirea și relația trebuie întreținute cu atenție, comunicare și dedicare, altfel totul se duce de râpă. Obișnuința și comoditatea față de partener nu fac decât să transforme relația într-una platonică. Observ că unii pot trăi așa. Parcă nu-i deranjează acțiunile sau inacțiunile partenerului. Și uite așa ajung la ani buni de căsnicie. Căsnicie că

Arma femeii. Sau ajutorul ei. Poate chiar ambele. Puține femei au învățat de la mamele lor să își folosească intuiția. Să aibă încredere în ea. Să o asculte. Intuiția e vocea aceeam din interior, care îți spune imediat dacă situația în care ești e ok sau dacã ceva nu e în regulã. Sau dacă omul cu care discuți e de încredere sau nu. Intuiția e aceea care ne "șoptește" dacă ne place sau nu de cineva, chiar prima dată când vedem o persoană. Si bãrbatii au intuitie, doar cã, fiind niste fiinte mai rationale si mai pragmatice decat femeile, de cele mai multe ori, ei au impresia ca nu le e utila. Ba mai mult, pot avea impresia ca le sta in cale si atunci tind sa o elimine, sa o dea la o parte din calea lor, ca prea ii incurca. Cred că e esențial să ne învățăm fetele și chiar și băieții să aibă încredere în ei, în intuiția lor. De cele mai multe ori, intuiția te poate feri de situații neplăcute. Femeile se nasc cu intuiție, doar că pe parcursul vieții învață să o cam ignore, pentru

Ne naștem fetițe și creștem cu ochii la mamele noastre, dorindu-ne să ajungem cândva ca ele. "Mami, vreau să fiu ca tine când o să fiu mare!" spun fetițele noastre, însă ele nu știu că a fi femeie nu e întotdeauna ușor, ba dimpotrivă, uneori pare imposibil să fii femeie într-o lume guvernată parcă de masculin. E datoria noastră față de noi, ca femei, în primul rând, să ne creștem fetițele să fie conștiente de puterile și de slăbiciunile noastre, ale lor. Femeia "dă naștere" familiei și poate fi copacul înfloritor care susține toată greutatea familiei. Din ea pornesc "crengile vieții" care se ramifică cu sprijinul ei. Uneori e greu să fii baza familiei, să ții totul laolaltă, să te asiguri că toți au tot ce le trebuie pentru a crește frumos și pentru a se dezvolta armonios. E greu să fii în umbră și să nu ți se recunoască mereu eforturile, dar TU, înăuntrul tău, ști că ceea ce faci e vital, așa că mergi înainte cu încredere în propriile-ți puteri femeie! E

  Drag cititor,     bine ai venit pe blogul meu, un taram sacru pentru mine, loc unde imi expun gandurile, trairile si intelepciunea acumulata in viata. Acest loc este menit sa fie un loc de inspiratie, de crestere si dezvoltare personala si totodata un indrumator in ale vietii provocari. Mi-am propus ca acest blog sa fie un “safe space”, adica un loc unde ma pot exprima in voie si unde se poate discuta in siguranta despre tot ceea ce intalnim in calea noastra spre o viata mai buna. Un loc unde nimeni nu e judecat, nimeni nu e aratat cu degetul si mai ales pus la zid si condamnat pentru alegerile sale. Absolut fiecare om este unic, special in felul sau, astfel ca nu vom intalni doi oameni identici. Cred ca asta este frumusetea vietii. Unicitatea fiecaruia este ceea ce ne face atat de speciali, iar dreptul la viata, parere si ideologie ne este garantat. Cel putin aici! Asa ca, iti doresc sa gasesti macar un articol pe placul tau, pe care sa-l citesti cu drag, iar daca ai ceva de spus, t