Sã ne iubim!

 Atunci când lucrurile se reglează între parteneri, se așează diferit și trăirile, emoțiile și sentimentele.

Și parcă altfel se așterne și viața atunci când îți vezi, îți simți și îți recunoști partenerul.

Îl privești cu alți ochi atunci când el alege să spună că te vede. Că vede când suferi și te ajută, te sprijină și te întreabă dacă există ceva ce ar putea face ca să îți ușureze existența. Sau că vede efortul tău și că acesta e apreciat și nu e în zadar, că face diferența în viața cuplului.

Atunci când partenerii se antrenează în discuții, pot ieși la iveală multe nemulțumiri, nelămuriri, neînțelegeri sau chiar satisfacții, pe care, poate că, în tumultul cotidian nu au vreme să-l împărtășească.

Cred că o discuție periodică, în mod regulat, despre viața și părerea fiecăruia în cuplu, este vitală. Astfel putem lua pulsul relației și eventual corecta direcția, dacă e necesar.

Chiar și certurile sunt sănătoase, spun psihoterapeuții. Ele ne duc într-o criză, pe care, inevitabil, trebuie să o rezolvăm. Doar trecând prin probleme devenim mai înțelepți.

"Ne certăm ca să creștem" - mi-a spus psihologul o dată.

După vreo doi ani de reflexie asupra frazei, (și multe certuri, evident ) am ajuns la concluzia că e perfect adevărată.

Crizele în cuplu sunt periodice, iar cei care se ceartă, se luptă să fie auziți unul de celălalt și răzbesc prin toate unul lângă altul tind să trăiască acel "până la adânci bătrâneți" împreună.

Certați-vă cu cap, spun eu.

Stați și digerați ce a spus celălat și cel mai probabil lucrurile se vor așeza, dacă schimbați câte ceva în felul în care gestionați problemele în cuplu.

Să ne iubim, să nu fugim!