De prima dată când am văzut căsuța pe care am cumpărat-o aici, la țară, am simțit că asta e, că asta e a MEA! 🫶

Partea întâi 

Am iubit-o din prima clipă și am vrut neapărat să o păstrez exact așa cum e, cu podele de lemn, ușile și geamurile de lemn, perdelele vechi, dulapuri și paturi vechi, tot, tot! 😍🥰

Dar vedeți voi, socoteala de-acasă cu aia din târg aproape niciodată nu se pupă.
Tencuiala din casă era căzută pe alocuri și degeaba am reparat noi într-o parte, că pica din altă parte.

Prin podele, zăceau tot felul de insecte, nici nu știu de unde apărea una alta, dar mereu aveam "prieteni".
Apoi, fiind casa din pământ, pe sub podele aveau șoarecii zeci de galerii și iarna ne-au vizitat constant. În toate încăperile. 😬

Baia care am făcut-o în cămară, evident că nu-și avea locul acolo, că de la umezeală iarăși cădea tencuiala.
Geamurile, frumoase, superbe chiar, dar nu se închideau bine, bătea vântul prin ele, făceau condens și mucegai - leațurile ce țin sticla în ramă tot erau negre.
Ușa dublă, de la intrare, e superbă, dar nu culcă bine una pe alta și peste iarnă a înghețat, la fel cum a înghețat și cheia în ușă. 😳

Iar târnațul (terasa) era o constantă bătaie de cap. Când bătea vântul, se umplea cu frunze, praf și pământ. Apoi păsările își făceau cuiburi, iar ploaia care bătea către casă, lăsa bălți de-a dreptul, iar apa ajunsese să erodeze betonul turnat și să se desprindă peretele terasei de podeaua ei.
Era dezastru. Peste tot, iar noi n-am mai putut decât să îl constatăm și să analizăm metodele de reparare/restabilire.

Visul nostru (al meu, mai precis!), se năruia puțin câte puțin!
A tot zis Cosmin că tre să renovăm, da io nu și nu, că ni ce faină îi!
Și când, în sfârșit, am fost de acord s-o renovăm, am zis că numa dacă o renovăm cu materiale ecologice și s-o restaurăm să fie exact cum a fost!

Partea a doua

A spus Cosmin: tre tras jos tot și refăcut.
Încă de mai multe ori, dar eu am zis că putem să și cârpim, că ce are? Ni ce faină e așa? Și oricum îmi părea rău că am și zugrăvit, că am pierdut vopseala cu stropi, ce se făcea pe vremea când eram io copil. Cum să pierzi toate florile și modul de zugrăveală la o casă bătrânească? Ai pierdut farmecul ei deja!

Mna bine. Am căzut de acord că renovăm. DAAAR! Io dășteaptă, că nu facem cu ciment și materiale obișnuite, că facem natural. 😊🥰😇
O rădicat omul meu din prâsceană 🤨 și-o zîs numa că binie! 🙄
Na și m-am pus pă cotat (căutat) informații despre renovări cu materiale naturale, adică chirpici, paie, balegă și chestii trestii. Pe parcurs îmi dau seama că-mi prind urechile la asemenea proiect și poate avem nevoie totuși de un meșter priceput.
Căutat, găsit, luat legătura cu el, căzut plombele la oferta de preț, durut capul două zile și vorbit singură cam tot atâta și revenit la om, să facem cum zîce el, că io nu-mi vând rinichii. 🥴🫠

Și când a venit primăvara, ne-am pus pă treabă. Am chemat o echipă de muncitori care să ne ridice două camere lângă astea două ale casei (că amu chiar de fundație și zidit nu ne-am apucat, plus că trebuia adăugat și acoperișul nou la cel vechi, deci era ceva SF!) și noi doi ne-am suflecat mânecile și ne-am apucat de bombardat casa - doar de dezbrăcat bucătăria (una din camerele vechi și terasa) de tencuiala veche. Cu tot cu măști și ochelari de protecție arătam ca ultimu drojder! 🥴🤦🏻‍♀️😂 și mă simțeam ca unul, evident.

Na, fată! Ți-o trăbuit mutat la țară, casă veche, "niii ce faină îi!" "las că o renovăm frumos" - Dapăi nu m-am gândit că iooo...că sincer, am gândit că ce-am vândut aproape de oraș, banii din casa aia o să ne țînă muuult șî binie! Că o să fac tot ce vreau din ea, că hai să fim serioși, e o casă la țară, nu vila din care venim, deci standardele sunt mult mai scăzute. 🥰

Mna bine, pa!

Am dat la ciocan șî rangă de am zis că atâta-i șî trăbă cuiva să-mi invadeze casa vreodată, că nici nu are rost să mă tem! Sarmale-l fac! 💪💪🤦🏻‍♀️😂🥴😂

După ridicarea părții noi (cele două camere) și adusă la gri, băieții din echipa ce-am angajat-o, au turnat beton în camera din mijlocul casei (care e acum bucătărie) și au și tencuit pereții cu plasă și tencuială pe bază de ciment.

Nu vă zic ce distrusă era podeaua pe mijlocul camerei, deși pe margini era tare ca piatra. Podelele sunt din lemn de acăț (salcâm).

Partea a treia

Am încercat noi să ridicăm podeaua, ca să nu mai plătim dezmembrarea ei, dar n-am putut. La mijlocul camerei erau putrede scândurile, semn că fusese intens circulată camera, iar la capete nu le puteam desprinde nicicum...na las că au venit băieții cu artileria grea și când au băgat drujba în ele, tăt o făcut o ceață în tătă casa!

Plus, sub podea ce credeți că era pus? Nisip! Aia era izolația dintre pământ și podea. Și cum îl atingea cu lanțul de la drujbă, numa scântei scotea! 😬🤦🏻‍♀️ cam periculoasă tătă treaba asta! Și grea...și când te gândești că noi am încercat să le scoatem cu rangă și ciocan! 🙄🤦🏻‍♀️😂 neștiutorii inocenți! 😂

Băieții au terminat repede treaba, că au scos toată podeaua în doar câteva bucăți, nisipul l-au nivelat, au pus plasă sudată și deja se pregăteau de turnat betonul în cameră.
Cu vreo 5-6 perechi de mâini de bărbat repede s-au mișcat treburile, nu glumă.

Mna, dar când au plecat ei, s-au dus cu (aproape) ultimii noștri bani. Și am rămas mască. Cum să rămânem așa, cu casa neterminată și cu banii terminați? Ce ne facem?
Înainte să ne mutăm aici, avusesem o firmă, dar i-a pus capac pandemia, așa că nu mai aveam niciun venit. Și de unde numa iei și nu pui, să gată, nu? 🥹

Am plâns mult atunci. Am socotit și resocotit, să văd unde s-au dus banii, dacă nu am greșit la vreo socoteală, dacă am luat chestii inutile, dacă putem vinde ceva, orice, numa să ne scoatem din rahatul în care ne regăseam...ce să vinzi? Ce să și faci? Ne uitam la singura opțiune viabilă: unul dintre noi își ia un job.

Și așa am ajuns să fim mai mult separat decât împreună, că în zilele noastre, dacă vrei un salariu decent, tre să-ți lași plămânii la lucru, că altfel te duci la vreun magazin să bagi ture și să iei un salariu de tăt plânsu...

Și au început să vină banii...da dă unde bani și de muncitori? Și iar am plâns. Mult am plâns. De năcaz, de frustrare, căutam vinovații 🙄🤦🏻‍♀️ m-am uitat în oglindă: ți-o trăbuit bicicletă? Na amu, pedalează!

Și așa am început să pun mâna pe mistrie, pe rangă, pe ciocan, am învățat să prepar tot felul de maglavaisuri (amestecuri) pentru finisajele pereților, atât a celor tencuiți, cât și a celor din rigips, am învățat să pun rigips, să tencuiesc și am făcut și zacuscă pe lângă! 😂😂

Partea a patra

De doi ani o ducem așa. El la lucru, pentru bani, liber doar în weekend-uri, eu acasă, făcând tot la ce mă pricep, ca să rămână cât mai puține de făcut. (Vezi de treabă că munca nu să gată nicicând! 🥴 - tăt fac șî tăt mai este! 😂😂)

Deci, recapitulare: în prima toamnă/iarnă am renovat cum am putut camerele- a se citi cârpit, ca să putem sta într-un oarecare confort și am făcut baia.

1. În primul an complet, ne-am apucat de construit și renovat masiv - băieții din echipa angajată, de ridicat camerele noi și noi de dezbrăcat restul casei de tencuiala veche, ca să putem retencui cu tencuială pe bază de ciment, s-a turnat și beton (și astfel am putut "sigila" camera unde ne vizitau șoarecii și am scăpat de ei și de toți prietenii lor nesuferiți, cu care n-am treabă în natură, dar în patul și oala mea n-au ce căuta! 😁).

În al doilea an, am terminat camerele copiilor (cele noi) și ne-am mutat într-una din ele, cu toții, am lucrat/ renovat și prin grădină, am dărâmat vechile cotețe de porci, din lemn și am construit unul nou, cumsăcade! 😁
Tot în anul ăsta am renovat destul de multe prin curte. Am renovat și "Hambarul Distracției" care a fost pentru o scurtă vreme un loc fain pentru petrecerile copiilor, dar încet i se destramă fundația și se cere refăcut din temelii.

Al treilea an, am reușit să finisăm și bucătăria și baia, (pereți și podea) și am mai construit o magazie pentru lemne, afară. Mult necesară! 

Și am lăsat-o mai moale cu munca, că după doi ani de tras tare și văzut numai muncă și iar muncă, eram în prag de colaps emoțional și fizic, astfel că în anul acesta am muncit mai puțin și am ieșit mai mult din casă și mai ales din curte. 
Anul acesta am pierdut și prima mea sarcină - făt oprit din evoluție, astfel că multe lucrări au rămas pe loc pentru o vreme.🤍
Notez aici importanța echilibrului dintre muncă și odihnă, că altfel o luăm razna!

Tot în acest an ne-am apucat și de izolație spre sfârșit de an și ne-am terminat dormitorul matrimonial, așa că de crăciun, ne-am mutat în camera noastră! 💪🥰🥳

În anul patru am făcut mobilă. Multe rafturi, blaturi, am schimbat mobila în bucătărie, chestii organizatorice, mult mai mărunte decât lucrările mari, dar care ne-au adus, în sfârșit, împlinire. ❤️ Am muncit mult și pe afară, pe la clădirile anexe, că avem de toate, dar toate sunt în stare deplorabilă și au nevoie de iubire.
Și am călătorit mai mult, revenind la vechile noastre obiceiuri, că de când avem casa asta, parcă numa munca ne mai place! 😂

Am înfruntat, din nou, durerile unei noi pierderi de sarcină, de data asta fiind una extrauterină și iar am rămas pe loc. 🤍

Urmează anul cinci. Și sper, ultimul, în marea noastră mutare, (deși la câte mai avem de făcut, mă indoiesc 🤦🏻‍♀️😂) în care ne propunem să finisăm holul și terasa, să ne apucăm de subzidire, că de fapt, cu aia trebuia să începem 🥴, să finisăm acoperișul, să dăm culoare casei șamd.  Finisaje, finisaje și iar finisaje. Sau, în traducere liberă - bani, bani și iar bani! 🤦🏻‍♀️😂🥴

E și anul marelui 40. La amândoi. Eu îmbătrânesc prima, în primăvară și Cosmin după mine, la toamnă! 🥳🥳

Na nu mă plâng, că suntem bogați și mă mândresc cu tot ceea ce am construit, evident, mai ales că suntem la a doua casă!
Nu era pentru oricine mutarea asta mare, că nu toată lumea poate duce efortul imens (fizic și mai ales, psihic) iată, întins pe cinci ani, în cazul nostru, dar se poate! Cu multă organizare, construit pe bucăți, cu cap și multă dăruire.

Să nu omitem nici marea imagine, că toate astea se desfășoară în timp ce tu, ca om, trebuie să-ți trăiești și viața. Trebuie să vezi și de ai tăi dragi, atât din familia apropiată, cât și din familia extinsă, de prieteni/amici/colegi, să vezi și de sănătatea ta fizică și psihică, de animale (dacă ai) și să te și odihnești, să o poți lua iarăși de la capăt. 

Încheierea

Deci, tuturor celor care vă doriți o astfel de mutare, e foarte important să rămâneți pe loc atunci când simțiți că nu mai puteți, să dați înainte cu toată forța când simțiți că aveți putere (fizic, psihic, emoțional și financiar!) și neapărat să trăiți pe lângă toate astea așa cum simțiți că aveți nevoie!
Copiii cresc mult prea repede ca noi să o duc

em din proiect în proiect și deodată partenerul tău are mai multe fire albe în cap, părinții mai multe riduri și copiii sunt de înălțimea ta.

Grijiți de voi și sănătatea voastră, dragilor, că numa o dată trăiți! ❤️

Și dacă ați ajuns până la finalul poveștii mele, vă mulțumesc din suflet și vă invit să rămâneți alături de mine și toate aventurile care se mai ivesc pe parcurs, că nu se încheie călătoria noastră în această mare mutare de la oraș la țară!

V-am țucat pă țăți de numa numa! 😘