Când femeia suferã
Oare dacă ai afla că nu mai are mult de trăit s-ar schimba felul în care o vezi?
Te-ai uita altfel în ochii ei, știind că în curând ei nu se vor mai uita la tine?
Ai strânge-o în brațe mai tare seara când te pui în pat lângă ea?
Ti-ai afunda nasul în părul ei, încercând să memorezi cum miroase?
Dacă ai știi că în curând va rămâne amintire, ai renunța la orgolii și ai trata-o altfel? Ai îmbrățișa-o mai strâns, ca să nu uiți cum se simte corpul ei lipit de tine?
Ai face totul ca s-o ai aproape măcar până la finalul ei?
Dacă răspunsul tău e afirmativ la toate întrebările de mai sus, de ce e atât de greu să lași orgoliile și problemele deoparte și să o strângi în brațe ca și cum n-ar avea mult de trăit.
De ce trăim cu încăpățânare si ignoranta față de celălalt? De ce nu e mai ușor să iubești și să apreciezi omul de lângă tine?
De ce ne trezim doar când îi pierdem?
De ce îi plângem doar când au plecat?
Când sunt lângă noi și luptă, cu ce arme au ei, că doar n-am fost norocoși să fim înzestrați toți cu înțelepciune, de ce vedem asta ca pe un atac la persoană în loc să vedem lupta pentru atenție și iubire?
Și mai presus de toate, de ce e atât de greu să prevezi consecințele? Acelea care pot răni și schimba ireversibil niște suflete nevinovate, care au venit pe lume doar pentru că doi oameni s-au iubit atât de mult încât au decis să îi aducă pe lume ca să sporească bucuria amândurora.
De ce sunt relațiile atât de sfâșietor de grele?
Și cum se ajunge de la momentul zero, când se înfiripă dragostea între cei doi, la realizarea că sfârșitul nu doar că e aproape, ci că el e cu tine de multă vreme doar că tu refuzi să-l vezi?
Îl refuzi, îl negi, îl dai mai încolo că tu ești o luptătoare care poate salva totul. Viața a fost grea de când ești, e normal să fie totul greu.
Dar dacă nu e normal să fie totul o luptă? Dacă e normal să poți să te așezi să discuți despre durerile tale și celălalt să te ajute să descoperi modalități de a rezolva problemele?
Se ajunge de la punctul 0 la sfârșit, în multă vreme, cu multe alegeri proaste și multă ignoranță. De ambele părți. Când o relație nu mai funcționează, ambii sunt de vină. Unii luptă mai mult, alții mai puțin. Unii fluctuează în sentimente pe când alții sunt ca stânca. E greu amândoura.
Și dacă se simte sfârșitul aproape și nu reușești să te agăți de ceva ca să stai la suprafața apei, atunci poate un terapeut bun îți poate arunca un colac de salvare.
Poate restructurarea și copiii sunt colacul de salvare.
Poate singurătatea e colacul.
Nu există soluție unică, generală și optimă pentru toți.
Fă ce e bine pentru tine și sufletul tău de femeie.
Comments
Post a Comment