Tãrâmul meu

Asta este întrebarea. Sau nu, că mai sunt și altele:  Cât de legal e să fi consilier sau coach?  "Și ce e aia NLP Coach? Și unde mai e acreditat și ăla?" Și ce ai voie să faci și ce nu? Ai vreo fișă a postului cumva? "Eh, ai făcut și tu un curs și te dai terapeut! "  Este sau nu consilierul un terapeut? Răspund la aceste întrebări și aduc lămuriri în acest articol, scris cu intenția de a clarifica rolul unui consilier și a apăra chiar acest job, pe care mulți au început să-l împroaște cu noroi, pe motiv că n-are ce căuta pe piața muncii. Însă legea susține altceva. Nu doar că EXISTĂ această calificare în România, înscrisă în lista COR (Clasificarea Ocupațiilor în România), la categoria Specialiști în domeniul Resurselor Umane - codul Consilierului de dezvoltare personală este 242324, dar sunt și extrem de multe instituții, asociații și chiar SRL-uri care predau cursuri de formare în această profesie, deci nu e de mirare că acest job cu această denumire a luat amploa...

Foto de pe Pixabay Am început să fumez când aveam 16 ani. Doar ca să demonstrez că și eu pot să fac ce vreau eu. Ca o răzvrătire împotriva tuturor celor ce mi-au fost interzise în copilărie, acasă. Am vrut să fiu și eu în rând cu lumea. Ai mei părinți fumau amândoi, iubitul la fel, aveam și colegi și prieteni apropiați care o făceau și atunci mă simțeam exclusă dacă eu nu fumam. Deci, fumatul își avea baza în nevoia mea de validare, de a fi acceptat ca și individ. În timp, acest fumat s-a transformat în nevoie de pauză, în nevoie ieșit la aer (ironic), nevoie de a respira și nevoie de a mă alătura oricând unui grup de fumători, din care îmi doream să fac parte. Încet, încet, toată lumea în jurul meu fuma. Și atunci, dealungul anilor, am fumat și eu. Am văzut în jurul meu și am pornit de acasă cu obiceiul de a te trezi dimineața și a merge direct către cafea și țigară, obicei pe care mi l-am însușit încă din tinerețe și pe care l-am "abandonat" doar pe parcursul sarcinil...