Tãrâmul meu

  "CEL MAI FRUMOS GEN DE FEMEIE. Unora le plac blondele, alții preferă brunetele, unii se dau în vânt după roșcate . Unii preferă femeile slabe, alții mai plinuțe, unii cele cu pistrui, alții cele cu părul scurt. Gusturile nu se discută de aia e și frumos. Suntem liberi să alegem ce vrem, să gustăm fix ce ne place. În capul fiecărui bărbat există o idee despre cum să arate femeia ideală. Vrem, nu vrem ne gândim la asta. Ne place să fie senzuală, tandră, poate ne place o femeie sigură pe ea, poate una foarte sensibilă și naivă. Fiecare cu filmul lui. Există femeia “de bifat”. Femeia aia pe care orice bărbat o vrea lângă el la un moment dat. E o chestie de marcat. Toți ne gândim la ea, unii au avut așa ceva lângă, altii nu. Există femeia ..femeie. Aia naivă, sensibilă, aia care mereu zboară, plină de vise și idealuri. Aia care vrea să trăiască totul ca în filme, ca în basme, ca în vise. Femeia care crede că poate ajunge cu tine acolo unde își dorește. Exista femeia “ideală”. Aia de

  “Dragul meu, Iubirea nu este despre a ne lega, ci despre a fi… împreună în starea de prezență. Mă simt atât de liberă în interiorul meu, încât nimeni nu mă poate face să mă simt legată. Eu nu pot fi dominată, pentru că nu am stăpân. Dragostea mea nu e o cușcă, ci o cupă cu nectar care te îndeamnă să o guști și să o savurezi. Iar dacă nu o poți prețui, s-ar putea să nu mai poți ajunge la ea. Nu am nevoie de un prinț care să mă salveze, întrucât am suficientă grijă de mine și mă onorez pentru ceea ce sunt. Chiar dacă mulți nu au ochi să mă vadă, eu mi-am deschis ochii, văd și știu ce e înăuntrul meu. Nu am ce să fac cu orgoliul tău, iar dacă nu poți renunța la el, te rog, renunță și la mine. Nu vreau cavaleri cu armură de bărbat dur și nici bărbați-cocoși care nu au mai mult în ei decât penele. Nu voi cădea disperată la picioarele tale și nici nu te voi implora vreodată să mă salvezi. Sunt aici, întreagă și liberă…și nimeni nu mă poate salva de mine însămi. Nu, nu mor după tine și da,

  Atunci când lucrurile se reglează între parteneri, se așează diferit și trăirile, emoțiile și sentimentele. Și parcă altfel se așterne și viața atunci când îți vezi, îți simți și îți recunoști partenerul. Îl privești cu alți ochi atunci când el alege să spună că te vede. Că vede când suferi și te ajută, te sprijină și te întreabă dacă există ceva ce ar putea face ca să îți ușureze existența. Sau că vede efortul tău și că acesta e apreciat și nu e în zadar, că face diferența în viața cuplului. Atunci când partenerii se antrenează în discuții, pot ieși la iveală multe nemulțumiri, nelămuriri, neînțelegeri sau chiar satisfacții, pe care, poate că, în tumultul cotidian nu au vreme să-l împărtășească. Cred că o discuție periodică, în mod regulat, despre viața și părerea fiecăruia în cuplu, este vitală. Astfel putem lua pulsul relației și eventual corecta direcția, dacă e necesar. Chiar și certurile sunt sănătoase, spun psihoterapeuții. Ele ne duc într-o criză, pe care, inevitabil, trebui

  Oare dacă ai afla că nu mai are mult de trăit s-ar schimba felul în care o vezi? Te-ai uita altfel în ochii ei, știind că în curând ei nu se vor mai uita la tine? Ai strânge-o în brațe mai tare seara când te pui în pat lângă ea? Ti-ai afunda nasul în părul ei, încercând să memorezi cum miroase? Dacă ai știi că în curând va rămâne amintire, ai renunța la orgolii și ai trata-o altfel? Ai îmbrățișa-o mai strâns, ca să nu uiți cum se simte corpul ei lipit de tine? Ai încerca să-ți imaginezi cum e viața fără ea? Ai face totul ca s-o ai aproape măcar până la finalul ei? Dacă răspunsul tău e afirmativ la toate întrebările de mai sus, de ce e atât de greu să lași orgoliile și problemele deoparte și să o strângi în brațe ca și cum n-ar avea mult de trăit. De ce trăim cu încăpățânare si ignoranta față de celălalt? De ce nu e mai ușor să iubești și să apreciezi omul de lângă tine? De ce ne trezim doar când îi pierdem? De ce îi plângem doar când au plecat? Când sunt lângă noi și luptă, cu ce ar

  Și iată-ne iar în perioada sărbătorilor cu ziua îndrăgostiților, mărțișoare, ziua femeii șamd. Multe cheltuieli, bărbați lipsiți de inspirație, stresați de gândul că EA are așteptări și el habar nu are CE să-i Cumpere. Ce ziceți de o discuție simplă, sinceră în care fiecare își expune punctul de vedere, așteptările și nevoile și apoi ajungeți la un numitor comun? Totul poate fi frumos dacă ambii parteneri știu ce vrea celălalt. Bărbatul nu trebuie să cheltuiască cu nemiluita și să cumpere lucruri poate inutile. Femeia nu are nevoie de multe lucruri ca să fie cucerită și recucerită. O floare ⚘ și câteva cuvinte din inimă fac totul! O seară în doi , mai ales pentru cuplurile care sunt de mulți ani împreună, face mai mult decât orice cadou Comandanți mâncare sau gãtiti (imbracati sumar sau chiar deloc) beți un vin , faceți o baie împreună , povestiți, râdeți împreună și restabiliți conexiunea . E mult mai prețios decât orice obiect pompos la care vă puteți gândi să i-l dăruiți. Un m

  Opusul iubirii nu este ura. Opusul iubirii este indiferența. Indiferența față de partener, indiferent de motive, doare. Otrăvește și ucide. Ea Ucide dragostea, care este liantul dintre cei doi. Partenerul lipsit de afecțiune și atenție ajunge să creadă că e ceva în neregulă cu el, că trebuie să schimbe felul în care face lucrurile, felul în care le vede și că trebuie să fie mai bun pentru a lupta pentru atenția și afecțiunea celuilalt. Ajunge să creadă că nu e suficient de bun pentru a fi iubit, pentru a fi ascultat. Ajunge să se învinovățească pentru lucrurile care le simte. Și termină prin a avea resentimente față de partenerul indiferent. Iubirea și relația trebuie întreținute cu atenție, comunicare și dedicare, altfel totul se duce de râpă. Obișnuința și comoditatea față de partener nu fac decât să transforme relația într-una platonică. Observ că unii pot trăi așa. Parcă nu-i deranjează acțiunile sau inacțiunile partenerului. Și uite așa ajung la ani buni de căsnicie. Căsnicie că

Arma femeii. Sau ajutorul ei. Poate chiar ambele. Puține femei au învățat de la mamele lor să își folosească intuiția. Să aibă încredere în ea. Să o asculte. Intuiția e vocea aceeam din interior, care îți spune imediat dacă situația în care ești e ok sau dacã ceva nu e în regulã. Sau dacă omul cu care discuți e de încredere sau nu. Intuiția e aceea care ne "șoptește" dacă ne place sau nu de cineva, chiar prima dată când vedem o persoană. Si bãrbatii au intuitie, doar cã, fiind niste fiinte mai rationale si mai pragmatice decat femeile, de cele mai multe ori, ei au impresia ca nu le e utila. Ba mai mult, pot avea impresia ca le sta in cale si atunci tind sa o elimine, sa o dea la o parte din calea lor, ca prea ii incurca. Cred că e esențial să ne învățăm fetele și chiar și băieții să aibă încredere în ei, în intuiția lor. De cele mai multe ori, intuiția te poate feri de situații neplăcute. Femeile se nasc cu intuiție, doar că pe parcursul vieții învață să o cam ignore, pentru

Ne naștem fetițe și creștem cu ochii la mamele noastre, dorindu-ne să ajungem cândva ca ele. "Mami, vreau să fiu ca tine când o să fiu mare!" spun fetițele noastre, însă ele nu știu că a fi femeie nu e întotdeauna ușor, ba dimpotrivă, uneori pare imposibil să fii femeie într-o lume guvernată parcă de masculin. E datoria noastră față de noi, ca femei, în primul rând, să ne creștem fetițele să fie conștiente de puterile și de slăbiciunile noastre, ale lor. Femeia "dă naștere" familiei și poate fi copacul înfloritor care susține toată greutatea familiei. Din ea pornesc "crengile vieții" care se ramifică cu sprijinul ei. Uneori e greu să fii baza familiei, să ții totul laolaltă, să te asiguri că toți au tot ce le trebuie pentru a crește frumos și pentru a se dezvolta armonios. E greu să fii în umbră și să nu ți se recunoască mereu eforturile, dar TU, înăuntrul tău, ști că ceea ce faci e vital, așa că mergi înainte cu încredere în propriile-ți puteri femeie! E

  Drag cititor,     bine ai venit pe blogul meu, un taram sacru pentru mine, loc unde imi expun gandurile, trairile si intelepciunea acumulata in viata. Acest loc este menit sa fie un loc de inspiratie, de crestere si dezvoltare personala si totodata un indrumator in ale vietii provocari. Mi-am propus ca acest blog sa fie un “safe space”, adica un loc unde ma pot exprima in voie si unde se poate discuta in siguranta despre tot ceea ce intalnim in calea noastra spre o viata mai buna. Un loc unde nimeni nu e judecat, nimeni nu e aratat cu degetul si mai ales pus la zid si condamnat pentru alegerile sale. Absolut fiecare om este unic, special in felul sau, astfel ca nu vom intalni doi oameni identici. Cred ca asta este frumusetea vietii. Unicitatea fiecaruia este ceea ce ne face atat de speciali, iar dreptul la viata, parere si ideologie ne este garantat. Cel putin aici! Asa ca, iti doresc sa gasesti macar un articol pe placul tau, pe care sa-l citesti cu drag, iar daca ai ceva de spus, t